Tag Archives: SR EN ISO 9001:2008

Lantul de aprovizionare

lantul de aprovizionare

sursa foto: www.sxc.hu

Cand se implementeaza un sistem de management al calitatii in conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 trebuie luata in calcul si configurarea unui proces de aprovizionare cu bunuri si servicii asa cum prevede standardul mai sus amintit.

De cele mai multe ori se poate considera ca o lista de evaluare a furnizorilor si comenzile de aprovizioinare emise catre furnizorii evaluati si aprobati sunt suficiente pentru a avea un lant de aprovizionare corect configurat.

Lucrul asta poate fi adevarat pentru multe firme ce-si implementeaza un sistem de management al calitatii in conformitate cu SR EN ISO 9001:2008 dar poate fi insuficient pentru altele.

In functie de specificul organizatiilor, iata trei aspecte importante ce ar mai trebui luate in calcul atunci cand proiectati un proces de aprovizionare avand la baza un sistem de management al calitatii in conformitate cu SR EN ISO 9001:2008.

1. Startul procesului de aprovizionare – definirea specificatiilor de aprovizionare. Aprovizionarea ar trebui sa demareze inca din timpul procesului de poriectare a unui produs/serviciu (se vor stabili specificatii tehnice ale pieselor de schimb, componentelor etc.);

2. Specificatiile tehnice. Specificatiile tehnice pentru produsele de aprovizionat ar trebui stabilite in organizatie, inainte de a contacta furnizorii;

3. Specificatiile legale. Specificatiile legale aplicabile produselor/serviciilor cu care urmeaza sa se aprovizioneze organizatia trebuie identificate si incluse in cerintele de achizitie (comenzi/contracte sau alte agreementuri).

Pentru mai multe detalii referitoare la sistemele de management ISO sau din domenii conexe, va invit sa va inscrieti la newsletterul nostru. Odata cu inscrierea la newsletter veti primi gratuit un ghid pentru intocmirea procedurilor unui sistem de management ISO.

Voi ce parere aveti? Ar mai trebui luat in calcul si alte aspecte atunci cand proiectati un proces de aprovizionare?

Astept comentariile voastra aici, pe blog.

Orientarea catre client

Organizațiile depind de clientii lor. Asta este clar! O stim cu totii.

Clientii stau și la baza unui principiu al sistemului de management al calității conform SR EN ISO 9001:2008, principiul se numește “Orientarea către client”.

Articolul de față încearcă să facă lumină asupra acestui principiu și să explice modul în care orientarea către client poate fi instituită într-o companie și aplicată de fiecare angajat prin intermediul standardului SR EN ISO 9001:2008.

Iată care sunt, în opinia mea, cele trei etape majore care pot contribui decisiv la implementarea conceptului de orientare către client în mentalul organizației:

1. Comunicarea eficace si eficientă.

Ce presupune acest lucru? Păi managementul de orice nivel trebuie facă o practică frecventă în a comunica în interiorul organizației importanța faptului că existența organizației depinde depinde în cea mai mare măsură de percepția clienților față de produsul livrat / serviciul prestat . Acest lucru se poate face în mai multe moduri: sesiuni de training și/sau de comunicări, promovarea conștientizării cerințelor clientului în cadrul organizației.

Standardul se limitează în a reglementa strict comunicarea cu clientul, modul în care identificăm nevoile lui, modul în care înregistrăm aceste nevoi etc. Așa că personalul care intră în legătură cu clienții trebuie sa posede o conduită impecabilă, să înțeleagă cerințele clientului și, acolo unde este cazul, să identifice și acele cerințe nespecificate de client, dar care cerințe trebuie să fie îndeplinite pentru ca respectivul client să fie pe deplin mulțumit.

2. Analiza datelor.

Analiza datelor referitoare la client se paote face în repetate rânduri: în cadrul analizei efectuate de management sau după ce o campanie de evaluare a satisfației clientilor a fost încheiată. Analiza datelor este foarte importantă pentru că, dacă este făcută corect, poate oferi informații cruciale despre percepția clientului asupra organizației. Trebuie să faceți o analiză a datelor pentru ca altfel veți intra doar in posesia unor informații statistice fără niciun fel de interpretare, ori lucrul asta nu prea este de dorit. Încercați să analizaâi dinamica indicatorilor in timp, pe fiecare client, categorie de clienți, întrebare, categorie de întrebări, tipuri de reclamații primite etc.

3. Asigurarea resurselor.

Pentru ca organizația să poată aplica principiul ăsta, trebuie să dispună de resurse (de orice fel, nu doar resurse bănești). Nu poți să te aștepți să ai o percepție impecabilă în piață dacă personalul tău de vânzări (de exemplu) n-are habar cum să relaționeze cu clienții sau dacă organizația respectivă nu alocă bani pentru benzină astfel încât omul de vânzări să-și poată vizita clienții în mod optim.  Așă că după ce ați analizat datele referitoare la satisfacția clienților, încercați să puneți la punct și un plan de alocare a resurselor pentru îmbunătățirea/menținerea satisfacției clienților.

Dacă mai sunt și alte aspecte de luat în calcul, aspecte ce pot duce la implementarea și aplicarea acestui principiu, vă rog să adăugați comentarii la acest articol.

Auditarea top managementului

Salut!

M-am gândit să abordăm astăzi un subiect serios dar care îmi stârnește zâmbetul.

Hai să vă spun mai întâi de ce mi se pare subiectul asta, un subiect funny.

Eram la începutul carierei mele de consultant pentru implementarea sistemelor de management ISO, primul meu client, acum aproximativ 7 ani (acum îmi dau seama cât timp a trecut de-atunci, nu-mi vine să cred). După ce am trecut de toată munca de documentare și implementare, l-am rugat pe șeful meu de atunci să vină cu mine la auditul intern, să vad și eu cum se face. Zis și făcut…

Sursa foto: www.sxc.hu

Vine șefu’, ne împărțim departamentele de auditat (el urma să auditeze o parte din departamente, eu asistându-l și băgând la cap ce se petrece acolo, după care urma să auditez eu o parte din procese, cu el lângă mine să mă corecteze în situația în care dădeam cu stângu’ în dreptu’).

Unul din procesele pe care urma să le auditez, era și procesul de management (ca auditat era dl. director al firmei respective, și alți câțiva membrii ai echipei de conducere)…

În sfârșit ajungem cu auditul intern la managementul organizației, apuc eu chestionaru’ cu nădejde și încep să-l întreb pe om de cum asigură el resursele, cum face treaba cu satisfacția clienților și alte treburi d-astea.

Bineînțeles, răspunsurile primite n-aveau nici în clin nici în mânecă cu sistemul de management implementat.

La câteva zile am făcut rapoartele de audit, le-am prezentat șefului meu pentru validare. În câteva minute sună telefonu’, mă suna șefu’ râzând. “Ce faci mă? Dai neconformitate la directoru’ general?” Eu:”Da! habar n-avea de nimic și l-am și pregătit cu câteva zile înainte să vii tu.”

Convorbirea a continuat în sensul potolirii mele, mi s-a explicat că nu e tocmai OK să dau neconformitate omului care ne plătea să-i punem cap la cap niște proceduri, un sistem care sa-i permită accesul la clienți, determinarea cauzelor abaterilor etc. Mi s-a explicat atunci că, din prisma noastră a consultanților, este bine să vedem auditul managementului ca pe oportunitate în care putem transfera cât mai multe informații managerilor dar că nu este OK să le spunem în scris că “Directorul General nu cunoaște politica sistemului de management implementat”, document semnat cu câteva zile mai înainte chiar de directorul general.

În momentele alea am fost un pic dezamăgit, prins de avântul începutului…cum adică, în calitatea lui de Director General să nu știe nimic despre un sistem de management care ar fi trebuit sa-l ajute. Am considerat atunci, și consider și acum, că nu este în regulă să dai un raport alb unui om care ar trebui să cunoască un sistem de management dar care, din simplă ignoranță, n-are habar de nimic.

În fine, am trecut peste faza aia, da’ am rămas cu un obicei bun, zic eu. De fiecare dată când fac un audit intern nu omit să auditez managementul, chiar dacă auditul decurge mai mult ca o discuție în care i se dezvăluie managementului “tainele sistemului de management”.

Acum hai să vedem și partea serioasă a problemei.

Deși standardele în vigoare spun clar că întreaga organizație trebuie auditată la intervale planificate, știu o grămadă de consultanți care, din cele mai diverse motive, omit auditarea managementului. Lucrul ăsta nu este în regulă. Chiar dacă, așa cum am zis și mai sus, auditul decurge doar ca o discuție, iar raportul este unul mai blând, un audit al procesului de management trebuie desfășurat, cu ocazia asta managementul conștientizând multe aspecte ale sistemului implementat.

Eu, la fiecare audit intern al sistemului de management al calității conform SR EN ISO 9001:2008, abordez următoarele subiecte în cadrul auditului de top management:

– Politica si obiectivele sistemului de management;

– Planificarea sistemului de management (definire procese, realizarea eficientă și eficace a obiectivelor);

– Definirea rolurilor și responsabilităților (inclusiv desemnarea RMC);

– Comunicarea internă;

Analiza sistemului de management;

– Asigurarea resurselor.

Abordarea asta mi se pare una OK, pentru că, având discuția asta cu managementul nu riscăm să rănim orgoliul directorului dar, totodată, îl facem să înțeleagă sistemul și ce presupune acesta pentru o bună funcționare.

Abordarea voastră care este? În organizațiile în care vă desfășurați activitatea reușiți să faceți vreun audit intern al top managementului? Reușiți să aveți vreo discuție cu echipa de conducere? Ar fi foarte interesant să vedem și experiența voastră în domeniu.

Nu uitați să vă înscrieți la newsletterul nostru de pe site pentru a beneficia de materiale în exclusivitate.

Vă așteptăm și pe facebook pentru a fi la curent cu toate noutățile noastre.

Mentenanta infrastructurii

Un sistem de management al calitatii presupune si abordarea capitolului numit “infrastructura”. De-a lungul timpului am vazut tot felul de abordari asupra acestui aspect, abordari care mai de care mai indraznete si mai inovatoare.

Ideea este ca abordarea acestui subiect din prisma unui sistem de management al calitatii ISO 9001:2008 trebuie sa tina cont de cateva aspecte:

– specificul organizatiei;

– tipul de infrastructura utilizata in activitatea de baza a companiei. O organizatie cu profil IT trebuie sa faca mentenanta mai riguroasa echipamentelor IT din dotare (de aici le ies lor banii) fata de o organizatie care utilizeaza aceeasi baza IT dar o utilizeaza doar pentru comunicare/stocare) ;

– eventualele reglementari legale referitoare la echipamentele utilizate de organizatie.

De cele mai multe ori, ca si inregistrari ale sistemului de management al calitatii SR EN ISO 9001:2008 referitoare la partea de mentenanta se accepta doar inregistrari in care este planificata mentenanta echipamentelor…totusi nu strica sa aveti si inregistrari ale efectuarii operatiunilor de mentenanta (procese verbale, de exemplu).

Daca sunteti intr-o firma certificata conform SR EN ISO 9001:2008 care lucreaza cu utilaje ce pot pune in pericol sanatatea oamenilor sau pot polua mediul daca nu functioneaza in parametrii corecti, lucrurile se complica un pic. Trebuie sa luati in calcul eventualele reglementari legale aferente precum si impactul de mediu sau riscul de munca aferent nefunctionarii corecte a utilajului respectiv.

Ca si concluzii:

1. Planificati mentenanta ce trebuie efectuata utilajelor;

2. Pastrati inregistrari ale interventiilor efectuate asupra utilajelor (se pot analiza si trage concluzii ulterioare referitoare la “starea de sanatate” a utilajului sau la costurile sale de intretinere);

3. Luati in calcul reglementarile legale sau de alta natura atunci cand va planificati mentenanta (mijloacele de transport au un anumit regim, stivuitoarele au alt regim, echipamentele de distributie gaze naturale au alt regim….in fine, v-ati prins voi ce vreau sa zic);

Astept aici, in sectiunea de comentarii, parerile voastre referitoare la subiectul “mentenata echipamentelor prin prisma sistemului de management al calitatii SR EN ISO 9001:2008”.